A FRANCISCU A GRANDE
“CERZA” D’AIELLU
A Ricordo di Francesco
Janni A “Cerza” d’Aiellu, deceduto all’età di novantadue
anni, giorno 14 Settembre 2014.
di Giulio di Malta
Su terminate e lutte ccu lli vienti,
chiangianu i Pini, l’Alive du
“curmatu”,
l’acielli su accitati e nente sienti.
I cipressi e lle timpe duCastiellu,
stasira un fanu canti e serenate,
ìe sprejutu ccu ttie u vicchiu
Aiellu,
raganduse bellizze e cose amate.
Francì! Tu Anticu ndo l’Antichi si
vulatu,
nduve regne giustizia e fratellanza.
Mammata, cumu sempre, t’ha
aspettatu,
cumu facie quand’ere nquatraranza.
Aiellu ìe sulu. Mò cchiù
povariellu,
du passatu le reste lla “bandera,”
de l’Antichi u ricuordu forte,
biellu,
ma u gas ìe friddu, ud’ìedi la
vrascera.
M’assiettu, alla poltrona, allu
divanu,
u pensieru fa vuli ca un te dicu,
a mente torne arriedi, assai luntanu,
e fazzu, nsuonnu, nu percursu anticu.
El Alamein, a buca, la”Pignata,”
u core sbatte cumu nu tamburru,
“l’aggancio al carro”, a fuga, la
sbrittata,
“Madonna mia”! Si sarbu. Lu
sussurru.
Frascati, Roma, Cassino senza vita,
Napuli, sulu cumuli e macerie,
e nui“costretti “a fare tale gita,
ppe nne fare dui misi e sante ferie.
E viiu nsuonnu i iuorni mai
scordati,
l’abbuffata famosa a Petramale,
u crapiettu e llu gallu pistuniati,
ccu Ernestu ca scumave amaru sale.
E sientu chiare e parole de Papà,
quando chillu t’ha fattu la
cazziata:
“Ernè, un parru io ca signu ccà,
finisciala, un ce stadi sta sparata.
Franciscu ìe cristianu da famiglia,
alla Chianta pue fare cumu vue.
Va sutta, un nde ragare na buttiglia,
sta vota, lassa stare l’usu tue.
Inchiande nu carracchiu ccu Franciscu,
porta due frese ammollate de grandianu,
nu capeccuollu, pecurinu friscu,
ca, viviendu, spizzicamu chinu, chianu.
Francì! Ti lu ricuordi u gran finale.
U Conte ccu, zuAngiulu già brilli,
Papà, zu Geniu nsieme a Zu Pascale,
ca izanu i bicchieri vispi e arzilli.
Su ricuordi ca u tiempu nun cancelle,
rose, gioielli de tiempi passati,
foto brillanti de jornate belle,
fatti dintru la storia cimentati.
E cca me fiermu, u core sbatt’assai,
t’àmu volutu bene veramente,
l’amure veru nun tramunte mmai,
ìe privilegiu eternu e brava gente.
Aiello Calabro 14 Settembre2014
Franciscu u collegatore
RispondiElimina