Passa ai contenuti principali

'A casa è 'nnu ricuogliu

‘A casa è  ‘nnu ricuogliu
di Franco Pedatella
Stu testu è nnatu mentŗe  ‘nu momentu fa, chjudìendu ‘a finestŗa, fore ‘a via haju ‘ntisu minare ‘u vientu.

‘A casa è  ‘nnu ricuogliu quand’ è biernu
e ffore acqua e bientu fanu ‘a giostŗa;
‘a ‘state è ‘nnu riparu allu calure
ca fore vrusce  ppella, terra e cchjante.

Quandu de quatŗariellu ‘u focularu
tutt’ ‘a famiglia ‘ntuornu ricoglíe,
supra i jinocchja  ‘e nannu, nanna e ppatŗe
belle filette i pešcari sentíenu

e i fatti d’ ‘a famiglia se ‘mparave
ognunu e ccussí grande se facíe,
mentŗe tŗa fuocu e ttavula fujíe
‘a mamma ppe appruntare  a ttutti ‘u piattu.

Quand’ ‘u mangiare ere ccucinatu,
chine stave alla tavula sedutu,
chine supra i jinocchja avíe llu piattu
ppe sse scarfare allu fuocu vivu.

‘Nzuppave ognunu ‘u pane dintŗa  ‘u brodu
e  ssapíe  buonu,  ch’ere ggrazia  ‘e Diu.
Ccussí  chjudíe lla jurnata santa
‘m pace ccu ppanza ed anima ‘a famiglia.

S’ere  Nnatale, úocchji  ‘e quatŗarielli
ridíenu tŗa grispelle e cculluríelli,
mentŗe frijíendu  ‘u baccalà ‘a frissura
schicciave  ll’uogliu a ttuttu  ‘u focularu

e šchettiandu l’ašche e lli tizzuni,
‘m mienzu alla fiamma viva chi sumave,
facíenu  ‘nu  concertu  ‘a ppercussione
ca  ‘u core zumpettiave  a nnui guagliuni.

Commenti